Termeni acustici

Termeni acustici

Acustica este o știință care se ocupă cu undele sonore, mișcarea și viteza acestora. În timpul tratamentului acustic, putem întâlni concepte care nu sunt pe deplin înțelese de toată lumea. Am adunat câțiva termeni acustici importanți pentru a explica exact ce înseamnă aceștia.

1. Ecou

Sunetul reflectat din locul de origine și perceput din nou acolo. Dacă strigi tare la o anumită distanță de un perete sau de un punct, sau după o altă sursă de sunet, sunetul va ajunge la perete și va fi reflectat de acesta, astfel încât sunetul poate fi auzit din nou la sursă.

În săli mari, biserici și teatre, ecourile apar frecvent (din cauza acusticii slabe). În spațiile mai mici, închise, sunetul reflectat de pereți se întoarce la sursa de sunet atât de repede încât amplifică sunetul original. Dacă rezonanța rezultată a pereților este prea puternică, aceasta poate interfera cu vorbirea sau cântatul. Pentru a reduce rezonanța cauzată de pereți, se pot folosi panouri acustice absorbante, perdele acustice și covoare.

• Ecou cu zgomot

O serie de ecouri consecutive și treptat estompate creează un efect sonor asemănător cu zgomotul. Apare într-un spațiu închis atunci când pereții care se confruntă unul cu altul nu sunt amortizați acustic în grade variate. Cauzează cea mai mare problemă acustică pentru camerele mai mici, dreptunghiulare.

2. Timp de reverberație

Timpul de reverberație (RT60) este timpul în care sunetul se estompează în cameră – mai precis, scade cu 60 de decibeli. Ecoul este cauzat de undele sonore reflectate de pe diferite suprafețe, iar cu cât ecoul este mai mare, cu atât sunetul rămâne mai mult timp audibil. Un timp de reverberație mai scurt indică faptul că sunetul este absorbit de ceva fără o reflecție mai mare.

Când tratați o cameră acustic, luați în considerare timpul de reverberație. Pentru cel mai precis rezultat, merită să faceți măsurători, dar puteți auzi și cu urechea dacă ecoul este mare sau mic, adică timpul de reverberație este mai lung sau mai scurt. Într-o cameră cu acustică ideală, timpul de reverberație este același la toate frecvențele.

Timpul de reverberație ideal depinde de mărimea și funcția camerei. În camere mai mari (teatre, săli de conferințe, hale, etc.), un timp de reverberație de 1,5 până la 2,5 secunde este de obicei ideal, în timp ce în camere mai mici, cum ar fi săli de clasă, birouri, cinematografe de acasă și dormitoare și camere de zi, un timp de reverberație de mai puțin de o secundă este cel mai optim.

Camerele mari, în stil minimalist, cu puține mobilier, sunt cea mai mare problemă cu timpii de reverberație inadecvați.

În cinematografele de acasă, atenuarea perfectă a sunetului este esențială pentru sunetul ideal.

3. Undă staționară

Un fenomen sonor rezultat din interacțiunea a două unde sonore cu numere de vibrație similare care călătoresc în direcții opuse. Este caracterizat de prezența punctelor de presiune joasă și înaltă constante și fixe în spațiul sonor. Pentru reflecția perfectă, intensitatea sunetului reflectat este aceeași cu cea a sunetului incident, iar amplitudinea este zero la locațiile minime și dublată la locațiile maxime.

Se formează în principal la colțuri și pereți atunci când sunetul venit de la sursa de sunet și sunetul reflectat se întâlnesc în aceeași fază și astfel se amplifică reciproc, dar când se întâlnesc în fază opusă, se slăbesc reciproc. Sunetele se reflectă de pe pereți în colțuri în același timp. De aceea se recomandă plasarea capcanelor de bas în colțuri.

4. Difuzie

Difuzia în arhitectură înseamnă distribuția uniformă a energiei sonore într-un mediu dat. Câmpul sonor de difuzie perfectă este acolo unde timpul de reverberație este același în toate situațiile de ascultare. Majoritatea interioarelor nu sunt difuze; timpul de ecou variază semnificativ în jurul camerei.

Difuzoarele acustice sunt folosite pentru a trata ecourile în camere. Ele sunt accesorii excelente pentru panourile acustice utilizate pentru a absorbi sunetul, deoarece nu elimină energia sonoră, dar difuzoarele radiază energia sonoră în multe direcții, creând un câmp sonor mai uniform. Difuzoarele propagă reflexiile atât în timp cât și în spațiu.

5. Absorbția sunetului

Materialele absorbante de sunet sunt acele materiale care absorb energia sonoră din aer și nu permit să treacă prin structura lor, adică este complet reținută și nu este respinsă. Astfel, ele absorb sunetele.

Materialul absorbant de sunet ideal nu reflectă energia sonoră, ceea ce înseamnă că energia sonoră poate intra și trece cu ușurință prin material. Pentru aceasta, materialul trebuie să fie poros, liber și aerisit. Un material absorbant de sunet adecvat este de obicei fibros, dens și are o structură granulară. Este caracterizat prin faptul că are multe micro-găuri interconectate. Astfel, când o undă sonoră ajunge la suprafața materialelor poroase, aceasta determină vibrarea aerului din pori. Datorită rezistenței la frecare, rezistenței vâscoase și conducerii termice, o parte semnificativă a energiei sonore este convertită în energie termică, care joacă un rol în absorbția sunetului.

6. Izolarea fonică

În timpul izolării fonice, materialul absoarbe parțial, reflectă parțial, transmite sunetul și își păstrează structura.

Materialele izolante fonice nu trebuie să fie la fel de poroase, libere și aerisite ca materialele absorbante de sunet pentru a reduce transmisia energiei sonore și a preveni transmisia sunetului. Dimpotrivă: materialul trebuie să fie greu, compact și fără pori.

7. Izolarea fonică completă

Izolarea fonică completă înseamnă că materialul preia parțial sunetul și îl transmite prin structura sa. Izolarea fonică este de obicei necesară între două camere adiacente.

8. Frecvență

Tonul este determinat de frecvența sunetului (adică, rata vibrației sunetului): un sunet mai înalt este detectat la o frecvență mai mare. Valoarea numerică a frecvenței specifică numărul de vibrații pe secundă. Unitatea de măsură a frecvenței este hertz și este denumită Hz.

9. Decibel

Decibelul este o unitate de măsură utilizată în acustică pentru a măsura nivelurile sonore relativ la 0 dB.

10. Tipuri de zgomote interioare

Un sunet aerian este o formă de propagare în care, datorită sunetului și aerului, structura vibrează: vorbirea umană, muzica, și așa mai departe. Acest lucru include transferul în alte camere și reverberațiile (reflexiile) în aceeași cameră.

Un sunet de lovitură este generat atunci când sursa este o forță dinamică care atinge direct structura: un obiect scăpat, o împingere a unui scaun, zgomotul pașilor, o mașină, echipamente, difuzoare montate pe pereți, etc. montate pe pereți sau pe podea.